Ce categorii de străini pot fi angajate fără avizul de muncă

• Anumite categorii de străini pot fi angajate în România fără aviz de muncă, conform excepțiilor prevăzute în OG nr. 25/2014.
• Printre cei exceptați se numără străinii cu drept de ședere pe termen lung, cei căsătoriți cu români, studenții (normă parțială), cadrele didactice, cercetătorii și refugiații.
• Studenții străini pot lucra cu normă parțială (șase ore/zi).

Pentru a putea angaja legal cetățeni străini în România, angajatorii trebuie să urmeze o procedură administrativă reglementată de mai multe acte normative. De la obținerea avizului de muncă și echivalarea diplomelor de studii, până la semnarea contractului individual de muncă și solicitarea permisului de ședere, fiecare etapă presupune documente specifice și termene care trebuie respectate.

Totuși, legislația prevede o serie de excepții de la obligația obținerii avizului de muncă. După cum a explicat Gabriela Pleșa, consilier juridic și fondatoare Global Mobility & Corporate Experts, în cadrul evenimentului avocatnet.ro „Angajarea străinilor în România. Recomandări practice și lecții utile pentru companii”, anumite categorii de cetățeni străini pot fi angajate în România fără ca angajatorul să fie nevoit să obțină avizul de muncă. Aceste situații sunt reglementate în OG nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.

Categorii de străini care pot lucra fără avizul de muncă

Potrivit OG nr. 25/2014, nu este necesar avizul de muncă pentru:

• străinii al căror acces pe piața muncii este reglementat prin tratate internaționale încheiate de România cu alte state;

• străinii care desfășoară activități didactice, științifice sau artistice temporare în instituții de profil din România, acreditate sau autorizate provizoriu, în baza unor acorduri bilaterale, sau ca titulari ai unui drept de ședere temporară pentru cercetare științifică. Sunt incluși aici și cei cu calificare specială, în baza unui ordin al ministrului educației, respectiv artiștii angajați în instituții de cultură, cu aprobarea ministrului culturii;

• străinii care desfășoară activități temporare solicitate de ministere, alte autorități publice centrale sau locale, ori de autorități administrative autonome;

• străinii numiți în funcții de conducere ale filialelor, sucursalelor sau reprezentanțelor din România ale unor companii străine, cu condiția să dețină documente doveditoare conform legislației române;

• străinii cu drept de ședere pe termen lung în România, precum și cei cu drept de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, în calitate de membri de familie ai unui cetățean român.
  
  „Aici îi avem pe cei care sunt căsătoriți cu cetățeni români. Cei care au obținut după o vechime minimă de cinci ani în România dreptul de ședere pe termen lung”, a menționat Gabriela Pleșa.

• străinii titulari ai unui drept de ședere temporară pentru studii, care pot fi încadrați cu normă parțială (6 ore/zi), în baza unei modificări legislative din martie 2024.
  
  
• străinii cu drept de ședere temporară acordat în baza art. 130 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România;

• străinii cu permis de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, care anterior au beneficiat de acest drept în calitate de membri de familie ai unui cetățean român, dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 64 alin. (2) din OUG nr. 194/2002;

• străinii care au dobândit o formă de protecție în România, cum ar fi statutul de refugiat sau protecție subsidiară;

• solicitanții de azil, din momentul în care au drept de acces la piața muncii conform Legii nr. 122/2006, dacă se află încă în procedura de determinare a formei de protecție;

• străinii tolerați, pe perioada în care li s-a acordat tolerarea rămânerii în România;

• străinii deja încadrați în muncă cu normă întreagă, în baza unui permis de ședere temporară în scop de muncă, care doresc să se angajeze și la un alt angajator cu normă parțială; 

„Recomand întotdeauna angajatorului care încadrează salariați cu normă parțială să facă verificări riguroase. Am întâlnit în practică situații în care aceștia erau deja angajați la o companie, dețineau permisul de ședere și menționau noului angajator că lucrează cu normă întreagă în altă parte. Angajatorul, de bună credință, nu făcea nicio verificare documentară și, în final, am ajuns să îndrum companiile ca, atunci când angajează cetățeni străini cu normă parțială, să facă o solicitare la IGI pentru a confirma dacă aceștia sunt angajați sau nu. În practică, sunt situații în care străinii nu au un drept de muncă la angajatorul care le-a obținut avizul și, implicit, permisul de ședere în scop de muncă. Sancțiunile sunt drastice și deloc de omis”, a subliniat consilierul juridic.

• străinii cu ședere temporară pentru activități religioase, angajați în cadrul unităților de cult;

• cetățenii din Republica Moldova, Ucraina și Republica Serbia, încadrați în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pentru o perioadă de maximum 9 luni într-un an calendaristic.

Procedură simplificată pentru cetățenii din Moldova, Ucraina și Serbia

Această categorie de lucrători beneficiază de o procedură specială, fără obligația obținerii avizului de muncă, dacă angajarea se face pentru o durată de cel mult nouă luni pe an. Etapele, așa cum a explicat și Gabriela Pleșa, sunt următoarele:

1. semnarea unei oferte de angajare pentru perioada determinată de maximum 9 luni;

2. solicitarea vizei de muncă tip D/AM la consulatul României din țara de origine;

3. intrarea în România în baza vizei obținute și semnarea contractului individual de muncă;

4. solicitarea permisului de ședere temporară în scop de muncă.

În cazul în care angajarea se dorește pe o durată mai mare sau pe durată nedeterminată, angajatorul trebuie să inițieze demersurile pentru obținerea avizului de muncă în regim obișnuit, urmate de solicitarea unui nou permis de ședere.

Această reglementare are rolul de a facilita accesul temporar al anumitor lucrători pe piața muncii din România, menținând în același timp un cadru legal clar pentru gestionarea migrației de muncă.